• Circulus vitiosus

    Faptele din credinţă întăresc credinţa. Credinţa produce fapte.
  • Sfat

    De aceea, cel căruia i se pare că stă neclintit să ia seama să nu cadă.

    (Întîia Epist. către Cor. a Sf. Ap. Pavel - Cap. 10)

  • singurătate

    "dacă apropierea vă e departe,atunci depărtarea vă este deja printre stele." (R.M.Rilke)
  • leagăn

    Căci ce milă e aceea care nu ia în braţe pentru a legăna? (Exupery)
  • amprente

  • degete

  • Categorii

  • urme pe frunte şi-n palmă

  • RSS De prin lume adunate

    • A apărut o eroare; probabil fluxul nu funcționează. Încearcă din nou mai târziu.
  • August 2017
    L M M M V S D
    « Aug    
     123456
    78910111213
    14151617181920
    21222324252627
    28293031  

explicaţie


Sunt în imposibilitate de a mai scrie ceva aici şi îmi dau seama acum că aceasta a venit aşa, dintr-un soi de egoism faţă de mine însămi.

la luptă!


„- Ce mai faci?

– Iubesc.”

Asta numesc eu curaj.

bagaj


    Gata! Mi-am luat sufletul în mână ş-am plecat. Când voi ajunge acolo o să-l arunc în iarbă să se spele cu rouă că prea s-a murdărit de atâtea griji, să alerge până îi iese şi celălalt suflet (de rezervă), că parcă prea a stat pe gânduri şi să se joace – e şi el un copil mic, atât de mic că nici nu-l vezi…

eu lucru


   Tare minunat îi ultimul articol al domnului Răzvan Codrescu şi nu mă poci abţine să nu fac această invitaţie la deschis ochii şi luat aminte:

   „E mai presus de orice discuţie că omul trebuie să des­­făşoare o activitate curentă, prin care să-şi arate vred­nicia; creştineşte vorbind, lenea este un păcat, iar Sfinţii Părinţi ne avertizează adesea că „omul fără ocu­paţie este jucăria diavolului”.
    Pe de altă parte, însă, activitatea omenească nu tre­buie să fie un efort brut, orbesc, animalic; omul trebuie să aibă înţelepciunea de a nu se în-dobitoci muncind. Mun­ca nu este o valoare supremă şi nici o valoare în sine. Simpla strădanie materială, dacă ne face să uităm de cele sufleteşti, devine mai degrabă păgubitoare pentru ome­nescul din noi. Nu cantitatea de sudoare ne arată vred­nicia, ci calitatea roadelor activităţii noastre. Ba chiar, cu tot riscul banalităţii, trebuie repetat, împotriva unei anu­mite opinii vulgare, că activismul nu este neapărat ceva de ordin material. Un sfînt care se roagă, bunăoară, nu este inactiv; el activează spiritual, pentru sine şi pentru ceilalţi, într-un chip mai esenţial decît o poate face un biet truditor cu braţele. (Unamuno, în Del sentimiento trágico de la vida…, punea problema în termeni radicali: La civilización empezó el día que un hombre, sujetando a otro y obligándole a trabajar para los dos, pudo vagar a la contemplación del mundo – „Civilizaţia a început în ziua în care un om, supunîndu-l pe un altul şi obligîndu-l să muncească pentru amîn-doi, a putut să purceadă la con­templarea lumii”). N-o dojeneşte oare Iisus pe sîrguin­cioasa Marta, care se ostenea printre blide, pe cînd sora ei, Maria, profitînd că Domnul le intrase în casă, stătea la picioarele Lui, privindu-L şi ascultîndu-L? „Marto, Mar­to, te îngrijeşti şi pentru multe te sileşti, dar un lucru trebuie; adevărat zic ţie: Maria partea cea bună şi-a ales, care nu se va lua de la ea”… ”                                                               (continuare)                                                                  

nocturnă


chiar Władysław Szpilman

Noapte fără lună


o piesă a lui Ennio Morricone pe care eu o iubesc nespus. Cine a văzut „Legend of 1900” înţelege…

Beethoven şi lumina lunii


Wilhelm Kempff

Citește în continuare