• Circulus vitiosus

    Faptele din credinţă întăresc credinţa. Credinţa produce fapte.
  • Sfat

    De aceea, cel căruia i se pare că stă neclintit să ia seama să nu cadă.

    (Întîia Epist. către Cor. a Sf. Ap. Pavel - Cap. 10)

  • singurătate

    "dacă apropierea vă e departe,atunci depărtarea vă este deja printre stele." (R.M.Rilke)
  • leagăn

    Căci ce milă e aceea care nu ia în braţe pentru a legăna? (Exupery)
  • amprente

  • degete

  • Categorii

  • urme pe frunte şi-n palmă

  • RSS De prin lume adunate

    • A apărut o eroare; probabil fluxul nu funcționează. Încearcă din nou mai târziu.
  • Iunie 2008
    L M M M V S D
    « Mai   Iul »
     1
    2345678
    9101112131415
    16171819202122
    23242526272829
    30  

Dintr-un caiet vechi


    „N-am iscodit niciodată viaţa, n-am pîndit-o vînătoreşte, n-am contabilizat-o, nici nu i-am dat caracterul de experienţă provocată dinaindins în vederea unei eventuale întrebuinţări literare. Am trăit pur şi simplu normal, dezinteresat, spontan (uneori cam leneş), impregnîndu-mă firesc de viaţă, sperînd că esenţele ei rămîn în mine şi că poate într-o zi, în ceasul transparenţelor dinspre trecut, o voi regăsi prelinsă în amintire ca pe acele picături de răşină a căror aromă condensată exprimă şi vechimea pădurilor de brad şi roua solemnă a parfumului lor.

    Cu toate acestea, în casa bunicilor mei am simţit cîteodată nevoia să notez ceea ce era chiar sub ochii mei. Acolo mi-am găsit tinereţa ca o zmeură în pădure. Vechimea albă a bunicilor (fum), uitarea casei lor rămasă într-altădată, tăcerea cu motan, nepot şi tic-tac a ambianţei lor au fost cea dintîi oglindă a tinereţii mele. Nicăieri, alături de nici o fată, de nici o bucurie, de nici un entuziasm şi de nici o nebunie, n-am fost mai curat tînăr (de abur, floare şi tămîie) decît alături de ei.

    Îmi era bine în casa bunicilor – atît de bine că uneori eram trist.

    În acele clipe simţeam că moartea e un nour oprit acolo, că-i ninge pe bunici cu fiecare tic-tac, tic-tac al pendulei negre şi că acuşi îi va acoperi. Şi că o dată cu moartea lor, tinereţa mea îşi va pierde nu numai oglinda, dar şi realitatea cea mai limpede. Eram abia în clipă – mai curînd în amintirea ei.

    Ca şi în casa bunicilor, şi faţă de Ibraileanu am simţit uneori nevoia (nemaiîntîlnită altădată şi alături de nimeni) de a însemna cîte ceva.

    Transcriu deci, fără să schimb, dintr-un caiet contemporan cu rubaşca de mătasă albastră: Labuntur anni’.”

Ionel Teodoreanu

Anunțuri

Un răspuns

  1. trebuie doar rostita lumea asta, soptita ca sa vezi ca e vie. ca nu o vad cei cu asfalt tesut in ochi, de mult nu ma mai intereseaza.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: