„Cand copilul era doar un copil, isi legana bratele in timp ce se plimba. Vroia ca paraul sa fie un rau, raul un torent… Si aceasta balta sa fie marea. Cand copilul era doar un copil, el nu stia ca este un copil. Totul era plin de viata, iar viata forma un intreg. Cand copilul era doar un copil, nu avea nici o parere despre nimic. Nu avea nici un obicei. Statea picior peste picior, fugea… avea parul lins si nu se stramba cand era fotografiat.
Cand copilul era doar un copil, punea intrebari de genul:
De ce eu sunt eu, si nu sunt tu? De ce sunt aici si nu acolo? Cand a inceput timpul, si unde se termina spatiul? Nu cumva viata sub soare e doar un vis? Nu cumva tot ceea ce vad, aud si miros este doar un miraj al lumii dinaintea lumii? Raul chiar exista si oamenii sunt cu adevarat rai? Cum se face ca eu, cel ce sunt, nu am fost acolo inainte de a fi acolo… si candva eu, cel ce sunt, nu voi mai fi cel ce sunt?
Cand copilul era doar un copil, se ineca cu spanac, cu mazare, cu budinca de orez si cu conopida fiarta… si acum le mananca pe toate si nu doar pentru ca e nevoit sa o faca. Cand copilul era doar un copil, s-a trezit odata intr-un pat ciudat… dar acum i se intampla des acest lucru. Multi oameni pareau frumosi atunci, acum au mai ramas doar ciudatii. Avea o imagine precisa a Paradisului, acum poate doar sa se gandeasca la ea. Nu isi putea imagina neantul, astazi acest gand il face sa tremure. Cand copilul era doar un copil, se juca cu entuziasm… astazi poate doar sa simuleze acest sentiment cand il preocupa munca.
Cand copilul era doar un copil, se hranea doar cu mere si paine. Ii era suficient. Tot asa se intampla si acum. Ii placeau foarte mult nucile proaspete. Tot asa se intampla si acum. Cand ajungea in varful unui munte, vroia un munte mai mare, cand ajungea intr-un oras, vroia un oras mai mare. Tot asa se intampla si acum. Ajungea in varful ciresilor la fel de emotionat ca si acum. Era timid in fata strainilor. Asa e si acum. Astepta sa cada prima zapada. Asa asteapta si acum. Cand copilul era doar un copil, arunca o creanga precum o lancie in copac. Inca mai vibreaza si acum, infipta in acel copac…”
(extrase din filmul ‘Wings of desire”)
Filed under: căuşul | Tagged: copil, lucruri pierdute, wings of desire |
Lasă un răspuns