• Circulus vitiosus

    Faptele din credinţă întăresc credinţa. Credinţa produce fapte.
  • Sfat

    De aceea, cel căruia i se pare că stă neclintit să ia seama să nu cadă.

    (Întîia Epist. către Cor. a Sf. Ap. Pavel - Cap. 10)

  • singurătate

    "dacă apropierea vă e departe,atunci depărtarea vă este deja printre stele." (R.M.Rilke)
  • leagăn

    Căci ce milă e aceea care nu ia în braţe pentru a legăna? (Exupery)
  • amprente

  • degete

  • Categorii

  • urme pe frunte şi-n palmă

  • RSS De prin lume adunate

    • A apărut o eroare; probabil fluxul nu funcționează. Încearcă din nou mai târziu.
  • Mai 2008
    L M M M V S D
    « Apr   Iun »
     1234
    567891011
    12131415161718
    19202122232425
    262728293031  

suntem oameni!


   „Omul acesta mic şi slab are uneori străfulgerări minunate. Făptura sa firească este ordonată suprafiresc, existenţa sfinţită de o respiraţie divină.
    Noi suntem oameni! Toţi deschişi unei bolte de lumină, în care se scaldă puterile ascunse ale lumii şi de unde fiecare dintre noi, după puteri şi îndemnuri proprii, culegem ce ni se cuvine.
   Noi suntem oameni! Centre de iradiere din armonie şi aspiraţie sublimă. Pe făptura noastră dublă şi disponibilităţile ei, se poate împlini aici un rost superior, în sensul veşnicei alcătuiri.
   De ce, atunci, merge omul pe fondul său subuman?
   
Omul este o mare speranţă şi o mare deznădejde. Fiinţă stranie, infirmă şi capricioasă, el te supune tuturor surprizelor. Cred că Dumnezeul creştin, care a pus în plămada omului libertatea, este întristat peste măsură de pustiul vieţii noastre. El, care aşteaptă colaborarea la opera divină, în creaţie. După modelul Golgotei, oamenii ştiu însă crucifica ori de câte ori cineva luptă pentru spirit şi manifestă o imagine divină.
   Inteligenţa umană este în general mediocră, iar starea sa interioară, mizerabilă. Când privim mai îndeaproape pe fratele om, cu greu putem înlătura un sentiment dezolant, mai ales că eşti şi tu om, neştiind de unde să începi şi unde să termini, de poţi sau nu să-l judeci.
   Câţi dintre oameni caută cu mintea sensul lucrurilor şi propria sa taina? Câţi dintre ei pot prinde jocul formelor şi câţi se pot opri, sprijinindu-se pe stâlpi ce nu se năruie?
   Privită din ţarcul strâmt al celor mai mulţi dintre oameni, lumea noastră, lumea dorită, este cu totul insuportabilă. Ar putea veni o reparaţie, dar omul n-are timp şi îi este teamă de efort. Senzaţia mereu înoită şi tare; atât aşteaptă.
   Când vezi omul manifestându-se, nu ştii cum să-ţi împarţi sufletul între admiraţie şi dezgust, între bucurie şi tristeţe. Nu ştii ce să faci cu el, de unde să-l iei şi unde să-l situezi şi mai ales nu ştii dacă să te angajezi în compania lui, pentru că ai în faţă toate răscrucile. În ochii săi de azur poţi descoperi noaptea, în aspiraţia sa înflăcărată, păcatul.
   Că omul este un adevărat izvor de energie a lumii şi vieţii este firesc şi bine, dar a pierdut măsura şi ierarhia: face tactică iscusită cu absolutul, cu Dumnezeu.”

(Ernest Bernea – Trilogie filosofica)

Anunțuri

2 răspunsuri

  1. frumos. Pacat este ca despre omul acesta minunat – Ernest Bernea – se vorbeste foarte putin, mai deloc. Noii „oameni de cultura” au cu totul alte repere si prefera sa ignore total aceasta generatie – poate cea mai sclipitoare din istoria romaniei.

  2. Asa este. Bernea este o comoara descoperita de prea putini oameni si sper ca acele manuscrise niciodate publicate ale lui Ernest Bernea sa fie citite in curand de multi ochi insetati.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: