• Circulus vitiosus

    Faptele din credinţă întăresc credinţa. Credinţa produce fapte.
  • Sfat

    De aceea, cel căruia i se pare că stă neclintit să ia seama să nu cadă.

    (Întîia Epist. către Cor. a Sf. Ap. Pavel - Cap. 10)

  • singurătate

    "dacă apropierea vă e departe,atunci depărtarea vă este deja printre stele." (R.M.Rilke)
  • leagăn

    Căci ce milă e aceea care nu ia în braţe pentru a legăna? (Exupery)
  • amprente

  • degete

  • Categorii

  • urme pe frunte şi-n palmă

  • RSS De prin lume adunate

    • A apărut o eroare; probabil fluxul nu funcționează. Încearcă din nou mai târziu.
  • Aprilie 2008
    L M M M V S D
    « Mar   Mai »
     123456
    78910111213
    14151617181920
    21222324252627
    282930  

idoli


   În fiecare zi un colţ de bloc îmi muşcă cu poftă cimentală o bucată de cer. În fiecare zi apare un stâlp care-mi înţeapă albastrul infinit.

   Aşa ajungem să ne închinăm la lucrurile care zgârie şi norii şi păsările şi veşnicia…

Anunțuri

10 răspunsuri

  1. Poti incerca, din cand in cand, sa fugi din orasul betonului. Sunt destule pajisti unde ai impresia ca va cadea cerul peste tine pentru ca nu are pe ce sa se sprijine.

  2. un albastru infinit / lunecand pe ramul nesfarsit / somnul meu de noapte l-a trezit / cerul meu l-a rascolit

    un albastru infinit / a uitat pamantul inflorit / si campia fara asfintit / un albastru infinit…

    tra la la, la la la…

    tr3stie, le zici la fel de frumos ca angela similea 🙂

  3. Dedes, pajistile alea le vad doua zile la sfarsit de saptamana, iar betonul asta ma ingroapa cel putin 300 zile pe an…
    tare imi placu cerul tau sprijinit doar de priviri… 🙂
    Pantagruele, cel cu nostalgii „comuniste”… ma gandesc, dar nu stiu ce sa zic :)) ah, gata, stiu!
    tara noastra-i tara noastra/ dulce pajiste albastra…

  4. Defineste un pic mai explicit, mai „carnal” problema: infintul e mai putin infinit, fara o bucata muscata din el? E mai putin albastru cerul intepat? E mai scurta vesnicia daca e zgariata?

    De-aia sunt eu comunist 🙂 – ai o nemarginire: ce faci cu ea? O pazesti! :)) Te temi sa nu ti-o zgarie vecinul cu blocu’ lui.

    Asta in loc sa te bucuri de ea si sa chemi toate vietuitoarele, cu pene, cu colti sau cu geamuri de termopan, sa imparti si lor din nemarginirea ta.

  5. Cerul nu trebuie intepat si nici muscat. Cred ca aici e problema.
    Pana la urma tu vrei cer zgariat de blocuri-inventii-comuniste sau vrei sa pazesti nemarginiri?

  6. Suntem sclavii unui sistem social pe care tot noi l-am creat, şi trăitul între betoane face parte din el. Nu cred că vom mai trăi vreodată ca „altădată”.

  7. Ceva din firul zilei de azi mi-a reamintit ca, in loc sa plangem vreun trecut sau sa adulam vreun viitor, poate ar trebui sa traim in Acum, in bucuria oamenilor de langa noi Acum, in iubrea de Acum, etc. Altfel degeaba le plangem dupa ce s-au dus, Acum-urile care ne formeaza, pe nesimtite, viata.

    O imbratisare Trestiei.

  8. Primesc imbratisarea (o imbratisare primita nu e oare o alta imbratisare?).
    Totusi, plangeam aici vreun trecut, adulam vreun viitor?
    Acum-ul este la fel de material ca si trecutul si viitorul. Si cum sa traiesti acum daca nu ai trecut si nu speri intr-un viitor?

  9. Iertatciune, Trestie, in ce am scris era o lacrima pentru cineva pe care l-am pierdut zilele astea.

    Doar ACum-ul este „material”, daca vrei. Trecutul e sursa de invatatura si baza constructiei care suntem azi, iar viitorul e ceva in mainile Domnului.

  10. Stiu… acum inteleg. Imi pare rau.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: