Viaţa omului ce-i? Totuşi cu miile pot
Viaţa să-i judece: ce şi cum făptuit-a.
Şi mai puţin un poem e; totuşi cu miile-l gustă
Cu miile-l critică. Scrie poeme, trăieşte!
¤
Vremuri nebune-am trăit şi am avut grijă
Eu însumi nebun să mă port, cum vremea-mi cerea.
¤
Tu te ocupi de botanică? Optică? Ce faci?
Nu e mai splendid câştig, inimi duioase să mişti?
Ah, duioasele inimi! Orice cârpaci le poate atinge;
Fie unicu-mi noroc, pe tine, natură, să te ating.
(Goethe)
Reclame
Lasă un răspuns