• Circulus vitiosus

    Faptele din credinţă întăresc credinţa. Credinţa produce fapte.
  • Sfat

    De aceea, cel căruia i se pare că stă neclintit să ia seama să nu cadă.

    (Întîia Epist. către Cor. a Sf. Ap. Pavel - Cap. 10)

  • singurătate

    "dacă apropierea vă e departe,atunci depărtarea vă este deja printre stele." (R.M.Rilke)
  • leagăn

    Căci ce milă e aceea care nu ia în braţe pentru a legăna? (Exupery)
  • amprente

  • degete

  • Categorii

  • urme pe frunte şi-n palmă

  • RSS De prin lume adunate

    • A apărut o eroare; probabil fluxul nu funcționează. Încearcă din nou mai târziu.
  • Februarie 2008
    L M M M V S D
    « Ian   Mar »
     123
    45678910
    11121314151617
    18192021222324
    2526272829  

Mărţişor adevărat


de Irina Nicolau. (poveste povestită aici.)

Pentru început, am să desenez un şnur cu doi canafi la capete. În timp ce eu desenez, tu să răsuceşti în gând două fire de mătase, unul roşu şi unul alb. Şi acum vine întrebarea:
– Ce e mărţişorul ???
– Ştie toată lumea, ai să-mi răspunzi, un obicei strămoşesc, un semn de primăvară, îl pui în piept de 1 martie, îl oferi…
– Generalităţi! Am să-ţi explic. E firesc să ştii mai mult, măcar până la genunchiul broaştei.

Toată complicaţia vine din faptul că mărţişorul face parte din calendar. Calendarul este un fel de hartă. Hărţile sunt făcute ca să te orientezi în spaţiu. Calendarele te ajută ca să nu te pierzi în timp. Hărţile noi scot din joc pe cele vechi. În cazul calendarelor, situaţia este diferită de cauza sărbătorilor.

În sate sărbătoarea de 1 Martie se numea Mărţişor, Baba Dochia sau Dragobete cap de primavara. Mărţisor, după numele lunii, Baba Dochia după cuvioasa muceniţă Evdochia, serbată de Biserică în această zi şi Dragobete după numele unei sărbători care, în anumite zone, se ţinea în ziua de 24 februarie. Era sărbătoarea îndrăgostiţilor, ziua în care se împerechează păsările, un fel de Sfântul Valentin la români. Ca să contribuie parcă printr-o undă de coerenţă, unele legende îl prezintă pe Dragobete ca pe fiul Babei Dochia. Legendele despre Baba Dochia sunt numeroase. În multe locuri din ţară ele se leagă de originea unor izvoare sau stânci. O femeie moare urcând primăvara, prea devreme, la munte. Şi de aici, variaţiuni. Femeia poate fi tânără sau bătrână, buna sau rea. Din variantele cele mai numeroase voi produce un rezumat.

A fost cândva o babă care avea o noră. Dacă avea o noră, putem presupune existenţa unui fiu. Baba nu scapă nici o ocazie ca să-şi năpăstuiască nora. Odată, la un 1 martie a trimis-o să spele lână şi nu oricum, ci s-o facă albă dacă era neagră şi, dacă era albă s-o facă neagră. Pe noră o ajută Dumnezeu, Christos, Sfântul Petru, un voinic sau un înger. Succesul norei o face pe babă să creadă că a venit primăvara. Îşi pune 12 cojoace de blană şi urcă împreună cu oile la munte. Acolo, fie că este prea cald, fie că este prea frig; plouă şi ninge, de se udă cojoacele. În ambele cazuri le dezbracă, rând pe rând. Când rămâne în cămaşă vine gerul şi o îngheaţă. Sloiul se preface mai apoi în stâncă. Cu adevărat pasionante sunt amănuntele pe care le furnizează variantele. De pildă, Baba Dochia ia uneori la munte şi pe fiul său, Dragobete. El îngheaţă primul. Din gură îi curge un sloi de gheaţă. Mama, supărată, strigă la el: „Eu mor de frig şi tu cânţi la fluier?” Alteori, oamenii o avertizează că în martie timpul este schimbător.

Şi am ajuns şi la şnurul de mărţişor… Femeile răsuceau fir alb şi roşu de lână, bumbac sau arnici. Firul se leagă la gâtul sau la mâna copiilor. Sunt locuri unde purtau mărţişor şi fetele tinere şi chiar nevestele, aşa scrie Simion Florea Marian. Tot el avertizează că obiceiul începe să se piardă în Moldova şi Bucovina. Adică pe la 1900, se pierdea deja. Îl citează pe N. Ganea care deplânge pierderea obiceiurilor la 1873. Marian menţionează practica de a atârna o monedă de şnur. Şnurul era purtat pentru noroc şi sănătate. Fetele îl purtau ca să nu aibă tenul pătat. Îl „dezbrăcau” cu socoteală (începe nebunia variantelor zonale) la 7, 9, 12, zile după 1 martie când înfloreşte vişinul sau trandafirul când sosesc berzele sau rândunelele; în ziua de 40 de mucenici; de Sfântul Gheorghe. Mărţişorul se îmbracă dimineaţa, înainte de răsărit şi se „dezbracă” soarele fără să te vadă soarele pentru că te înnegreşte. Alte informaţii ne indică practici şi mai interesante. Se spune că femeile leagă mărţişor nu numai la copii, ci la toţi membrii familiei, la porc, la cornul vitei, la cloşcă, la doniţă… Adică protejează prin cercuri magice tot. Înainte să dispară, la sate a pătruns moda mărţişorului împletit din fire de mătase. Îl făceau fetele, foarte des, pentru feciori. Un amănunt pe care l-am omis: în unele locuri, cu banul de mărţişor se cumpăra vin roşu şi caş pe care tinerii le mâncau de Sfântul Gheorghe la iarbă verde. Diferenţele dintre mărţişorul din sat şi cel de la oraş s-au accentuat în ultimele două sute de ani. La 1800 era şnur şi monedă, atât la oraş cât şi la sat. La începutul secolului al XIX-lea ce descoperă oraşul? Răzuieşte o faţă a banului de argint şi scrijeleşte 18… Nu îmi amintesc o mie optsute şi cât, era în prima jumătate asecolului. Am văzut mărţişorul la Manin Vulpe. Urmează moda brelocurilor de aur, de argint, pentru cei mai amărâţi de dublé. Brelocuri cu semne de noroc: trifoi cu patru foi, purceluş cărţi de joc, zaruri. Tinerii le oferă, fetelor pe care le iubesc. Aşa eşuează mărţişorul în câmpul amorului. Acum intră în repertoriul mărţişorului. Doamne, câte inimioare am mai văzut, inimioară cu lacăt, inimioară cu floare, inimioară străpunsă de săgeată, inimioară pe plic, pe calendar, inimioară pe scăriţă, inimioară cu inimioară..! În prima mea copilărie, adică prin anii ’50 situaţia se prezenta aşa, din ce îmi aduc aminte. Mamele puneau mărţişoare la fetiţe. Râdeam de băieţii cu mărţişor. Fetiţele făceau între ele schimb de mărţişoare. Uneori mai dădeau şi profesoarelor, dar nu era nebunia de acum. Femeile în toată firea mai primeau mărţişoare de la soţi şi colegi de serviciu, dar le purtau puţin. Cele mai multe erau din mărgele, lemn şi mărgeluşe.

Vin comuniştii tot mai tare cu laicizarea. De mărţişor nu se prea leagă. Tablă, sticlă, plastic… Oamenii caută ceva mai deosebit. De aur şi argint nu poate fi vorba. Valoarea începe să fie dată de „creaţia” artistică. Fac mărţişoare tot felul de pictori şi arhitecţi. Cei mai mulţi sunt studenţi. Începe perioada în care mărţişorul se confecţionează din orice şi poate să semnifice două mărgele şi o pană, o scoică lipită pe un carton, flori imortele stropite cu sclipici, o tăbliţă găurită, repet, orice. În deceniul nouă mărţişorul este ambalat într-un plastic transparent. Uneori nici nu poţi să-l scoţi de acolo, în loc săl pui în piept îl aşezi în vitrină. În paralel magazinele pregătesc cadouri preambalate cu adaos de marţişor, soluţie comodă pentru cine nu ştie să aleagă. Din 1978, se vând mărşişoare şi pe stradă. Ies studenţii de la arhitectură şi cei de la arte frumoase ca să-şi facă bani pentru vacanţe la doi mai. Pe urmă iese oricine. Centrul de creaţie al Municipiului autorizaţie pentru producător. Mărţişoarele „se strigă”. În reclame se fac aluzii timide, la lipsa de carne, brânză, ouă, la lipsa de tot. În anul 1987, am numărat în Piaţa Amzei peste 200 de tarabe. Erau vânzători care vindeau marfa într-o valiză diplomat, alţii pe o masă pliantă. Poliţiştii fojgăiau aruncând priviri de stăpân. După revoluţie, în primii doi ani, interesul pentru mărţişor a scăzut. Deşi, să nu uităm, în 1990 se vinde mărţişorul cu portretul lui Petre Roman. După 1993, afacerea începe să meargă din nou. S-a încheiat cariera mărţişorului de cooperativă, vândut la stat. S-a încheiat şi cu magia. Mărţişorul a devenit ocazie de a da plocon cuiva care altfel ar primi greu. E vremea lui orice şi a lui oricum. Oamenii se refugiază în afacerişi joacă. Cândva, oamenii credeau că o babă a urcat la munte cu 12 cojoace şi a îngheţat. Acum nu mai cred. Şi nici nu vor mai crede vreodată. Tot ce pot e să cunoască povestea. Atât.

Anunțuri

9 răspunsuri

  1. Trestie. Imi vine sa te bat, sa te spanzur de urechi si sa-ti trec pe la nas capsuni date prin frisca. Stii matale mamzelo de ce. Simultan imi vine sa-ti parai oasele de imbratisare. Stii si asta de ce. Astept ceva care sa ma decida. Pana una alta, sa ai un Martisor zambitor, cald si frumos ca o imbratisare cu drag.

  2. a fost trist! partea cu necrezutul.. poate tocmai pentru ca e adevarat.

  3. titlu’ suna penibil

  4. titlul e nemaipomenit…martisor adevarat, pentru ca din cele mai vechi timpuri, Zamolxis a daruit dacilor belaginele, reguli de comportare frumoasa… ei au crezut ,si imi place sa cred ca inca se pretuieste, adevarul, credinta si frumosul, binele… martisor adevarat pt ca se aduna tot mai multe dovezi despre Dochia, Sibilla Erithreea, cutuma acestor locuri fiind ” ilustrata „, inscriptionata pe monezi, de ex…descoperiri nu toate trimbitate e drept, dar, despre care se poate informa oricine… si tot atat de adevarat e ca inca mai sunt oameni care mai cred in povesti, in legende dar si in adevarul de necontestat, ca suntem aici dintotdeauna, si ca traditia martisorului e legata de fapte reale, de intamplari care au avut loc, si care transmise fiind prin viu grai poate ca au capatat si ceva din basm, atat cat sa le faca mai frumoase, mai usor de descifrat….
    felicitari pentru ceea ce ai scris, succes in continuare… si, un martisor adevarat si de la mine, adevarat ca zambetul primaverii, un suras din suflet cu multumiri..:)
    P.S. ihts…de ce penibil…eu as avea argumente bazate pe date si consemnari dar ar insemna sa pun monopol pe spatiul ce nu-mi apartine si sa facem o polemica care nu-si are rostul…tu ai argumente pertinente pt ceea ce ai afirmat???… penibil ar fii sa nu-ti ceri scuze…..cu respect, dar zau ca trebuie sa o faci, macar ca martiosr si pt a „cinsti belaginele”…:)
    SIBILLA
    http://sfinx667.wordpress.com

  5. Acuma stai putin ca Dragobetele e Sfantu Valentin.

  6. @aky, multumesc… martisorul l-am primit! in varf de munte fara primavara.
    @ihtys: sper ca ai mai citit si textul chiar daca titlu’ ti-a provocat stari organice neplacute. Poate ca un titlu’ de genu’ – „Semnificatia reala a zilei de 1 martie” te-ar fi satisfacut. Pe mine nu.
    @sfinx667: Multumesc si pentru cuvinte de aici si pentru cuvintele de pe al tau blog. Sunt mangaiere pentru cei ce stiu sa le primeasca.

  7. Da, am citit tot postul, care m-a lasat cu acelasi gust, in afara primelor fraze care mi se par gandite creativ.
    Nu m-ar fi satisfacut nici cel cu semnificatia….

  8. @: ihtys: asadar, ti-ai asumat cu de la tine citire ” rolisorul” de Gica Contra ( scuze ptr cacofonie)…daca ASTA e ceea ce te satisface, nu putem sa ne opunem, sa stam in calea fericirii tale…
    o primavara zambitoare si tie ihtys
    @ : felicitari treidegete pt… curajul de a ramane calma si echilibrata, 🙂
    respecte,
    SIBILLA

  9. Sibilla,

    eu nu arunc nemultumiri catre Irina Nicolau sau catre d-voastra ci catre superficialitatea articolului care are un inceput creativ.

    Ma satisface sa va vad oamenii care inteleg critica constructiva, ma satisfac oamenii care se auto-interogheaza asupra lor si a lucrurilor din jurul lor cu un spirit analizator.
    Multumesc pt uraroarea zambitoare.
    Iti doresc sa fii inconjurata cu oameni cu inimi zambind sincer.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: