Caut sorescul din tine în nopţile cu lună plină în care se vorbeşte numai despre vreme.
Filed under: (at)ingeri |
(Întîia Epist. către Cor. a Sf. Ap. Pavel - Cap. 10)
Caut sorescul din tine în nopţile cu lună plină în care se vorbeşte numai despre vreme.
Filed under: (at)ingeri |
Cine vorbeste despre vreme in noptile cu luna plina, mai doamna?! In asemenea nopti se fac alte lucruri:
– se casca gura la luna si se numara muntii lunari, printr-un binoclu transmis prin du-te-vino de la unul la celalalt
– se face dus rrrece ca sa se reflecte mai bine luna pe piele si sa faca sa apara pe ea cuvintele „mi-e dor de tine.. cum rezolvam problema?”
– se soptesc poezii soresciene in aburi de lumanare aprinsa intre patru ochi
– si se mananca musai ceva miere cu scortisoara, ca sa fie suficienta dulceata cat sa alunge orice unda neprietenoasa a mesmerizantei luni pline.
A doua zi dupa o asemenea noapte cu luna plina, sorescul se va transforma in Soare pur si simplu.
Capisci?
exact asta vroiam sa zic si eu!!! :)))
daca te mai prind o singura data ca transformi acel „leave a reply” in „write a post” , nu te mai las nici sa deschizi usa blogului, darmite sa te uiti pe gaura cheii!
Au, da ce-am facut tu, Tresty?.. Sa ma tin departe de tastatura si scrieri de orice fel?..
Fragment din „Am legat”
Am legat soarele la ochi
Cu noptile mele
Si i-am spus sa ma gaseasca.
Esti acolo, a zis soarele,
Dupa timpul acela,
Nu te mai ascunde.
Nu te mai ascunde,
Mi-au zis toate lucrurile
Si toate sentimentele
Pe care am incercat sa le leg
La ochi.
Evident Marin Sorescu 🙂
ptiu… incredibil!
chiar azi am citit poezia asta si ma gandeam ca tare as vrea sa o impartasesc cuiva dar n-am cui. n-am cui, dar sper sa gasesc un surub prin casa 🙂
realizez ca sunt cu un pas in urma voastra. dar nu ma intristez, ma bucur. asa pot sa va privesc mai bine