• Circulus vitiosus

    Faptele din credinţă întăresc credinţa. Credinţa produce fapte.
  • Sfat

    De aceea, cel căruia i se pare că stă neclintit să ia seama să nu cadă.

    (Întîia Epist. către Cor. a Sf. Ap. Pavel - Cap. 10)

  • singurătate

    "dacă apropierea vă e departe,atunci depărtarea vă este deja printre stele." (R.M.Rilke)
  • leagăn

    Căci ce milă e aceea care nu ia în braţe pentru a legăna? (Exupery)
  • amprente

  • degete

  • Categorii

  • urme pe frunte şi-n palmă

  • RSS De prin lume adunate

    • A apărut o eroare; probabil fluxul nu funcționează. Încearcă din nou mai târziu.
  • Noiembrie 2007
    L M M M V S D
        Dec »
     1234
    567891011
    12131415161718
    19202122232425
    2627282930  

Un Andrei. Andrei Pleşu.


    „Daca ma gandesc bine, reprosul esential pe care il am de facut tarii si vremurilor este ca ma impiedica sa ma bucur de frumusetea vietii. Din cand in cand, imi dau seama ca traiesc intr-o lume fara cer, fara copaci si gradini, fara extaze bucolice, fara ape, pajisti si nori. Am uitat misterul adanc al noptii, radicalitatea amiezii, racorile cosmice ale amurgului. Nu mai vad pasarile, nu mai adulmec mirosul prafos si umed al furtunii, nu mai percep, asfixiat de emotie, miracolul ploii si al stelelor. Nu mai privesc in sus, nu mai am organ pentru parfumuri si adieri. Fosnetul frunzelor uscate, transluciditatea nocturna a lacurilor, sunetul indescifrabil al serii, iarba, padurea, vitele, orizontul tulbure al campiei, colina cordiala si muntele ascetic nu mai fac de mult parte din peisajul meu cotidian, din echilibrul igienic al vietii mele launtrice. Nu mai am timp pentru prietenie, pentru taclaua voioasa, pentru cheful asezat. Sunt ocupat. Sunt grabit. Sunt iritat, hartuit, coplesit de lehamite. Am o existenta de ghiseu: mi se cer servicii, mi se fac comenzi, mi se solicita interventii, sfaturi si complicitati. Am devenit mizantrop.
   Doua treimi din metabolismul meu mental se epuizeaza in nervi de conjunctura, agenda mea zilnica e un inventar de urgente minore. Gandesc pe sponci, stimulat de provocari meschine. Imi incep ziua apoplectic, injurand „situatiunea”: gropile din drum, moravurile soferilor autohtoni, caldura (sau frigul), praful (sau noroiul), morala politicienilor, gramatica gazetarilor, modele ideologice, cacofoniile noii arhitecturi, demagogia, coruptia, bezmeticia tranzitiei. Abia daca mai inregistrez desenul ametitor al cate unei siluete feminine, inocenta vreunui suras, farmecul tacut al cate unui colt de strada.
   Colectionez antipatii si prilejuri de insatisfactie. Scriu despre mizerii si maruntisuri. Bomban toata ziua, mi-am pierdut increderea in virtutile natiei, in soarta tarii, in rostul lumii. Am un portret tot mai greu digerabil. Patriotii de parada m-au trecut la tradatori, neoliberalii la conservatori, postmodernistii la elitisti. Batranilor le apar frivol, tinerilor reactionar. Una peste alta, mi-am pierdut buna dispozitie, elanul, jubilatia. Nu mai am ragazuri fertile, reverii, autenticitati. Ma misc, de dimineata pana seara, intr-un univers artificial, agitat, infectat de trivialitate. Apetitul vital a devenit anemic, placerea de a fi si-a pierdut amplitudinea si suculenta.
   Respir crispat si pripit, ca intr-o etuva. Cand cineva trece printr-o asemenea criza de vina e, in primul rand, umoarea proprie. Te poti acuza ca ai consimtit in prea mare masura imediatului, ca nu stii sa-ti dozezi timpul si afectele, ca nu mai deosebesti intre esential si accesoriu, ca, in sfarsit, ai scos din calculul zilnic valorile zenitale. Dar nu se poate trece cu vederea nici ambianta toxica a momentului si a veacului. Suntem napaditi de probleme secunde. Avem preocupari de mana a doua, avem conducatori de mana a doua, traim sub presiunea multipla a necesitatii. Ni se ofera texte mediocre, show-uri de prost-gust, conditii de viata umilitoare.
   Am ajuns sa nu mai avem simturi, idei, imaginatie. Ne-am uratit, ne-am instrainat cu totul de simplitatea polifonica a lumii, de pasiunea vietii depline. Nu! mai avem puterea de a admira si de a lauda, cu o genuina evlavie, splendoarea Creatiei, vazduhul, marile, pamantul si oamenii. Suntem turmentati si sumbri. Abia daca ne mai putem suporta.
Exista, pentru acest derapaj primejdios, o terapie plauzibila? Da, cu conditia sa ne dam seama de gravitatea primejdiei. Cu conditia sa impunem atentiei noastre zilnice alte prioritati si alte orizonturi. ” (Despre frumusetea pierduta a vietii)

   Pentru Maman, cea care îi arată cu degetul pe Vlahuţă, Liiceanu şi Pleşu, îmi cumpără cărţi de Cioran şi Borges şi îmi înţelege întotdeauna rătăcirile şi bâjbâielile prin întuneric. Pentru că nu e ziua ei azi, dar în acelaşi timp este, pentru că citeşte prostioarele mele de aici şi ştiu că se bucură, pentru că trage de mine şi eu trag de ea, pentru că ultima oară când am dat cu aspiratorul ţipa la mine că e Patapievici şi Pleşu la televizor, iar eu am lăsat şi copii şi casă şi masă… Mai sunt motive. Şi-or să mai fie.

   La Mulţi Ani, Andreilor!

Anunțuri

4 răspunsuri

  1. Ai dreptate.Chiar daca reprezint generatia de ieri, asta nu ma impiedica sa ma consider cea mai buna prietena care intelege trairile, framantarile, „ratacirile si bajbaielile prin intuneric”a tanarului de langa mine, cel care la randul sau, maine va imbraca haina responsabilitatilor, a multelor concesii cu care va infrunta valtoarea vietii.
    Dar pana „va sa vie” ziua de maine, eu maman, asta sunt, cu bune si cu lipsuri…prezenta pe ici pe colo.
    Multumesc mitzik pentru aceste randuri, m-ai induiosat, ochii mi s-au umezit iar pe fata-mi s-a asternut un zambet de multumire.
    Pe zi ce trece inteleg ca ma numar printre cele mai bogate mame de pe mapamond.
    Maman

  2. Aaa, „Maman” e… Za Maman, doamna Mama creatoare de Trestie faina?! Doamna – respectele mele… Lucrez de cand ma stiu in Resurse Umane si va garantez ca aveti ditamai resursa de frumusete in casa. Curata Trestie-a-lui-Pan, din fibra buna, de produs muzici frumoase.

    Un Aky Mic.

  3. Da. asa e cand iti inveti parintii sa bloguiasca si sa navigheze pe unde nu sunt ape (tulburi) 🙂

  4. :)) eu cu mama sunt de vreo juma de an la lectia „cum vedem cine ne-a dat apelul pierdut pe mobil”. Prefera sa sune, ca boieru’, sa intrebe „m-ai sunat?” 😀

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: