Oricâte lacrimi
Nu pot învia nimic.
Albastră, marea.
Haiku
Posted on octombrie 26, 2009 by trestie
-
De prin lume adunate- Mica făptură nihilsineDeo
- Natură moartă cu patru gutui, culori şi picioare Andrei
- Raze de toamnă nihilsineDeo
- Dis-de-dimineaţă la pădure. 28 octombrie 2006 Andrei
- Malo periculosam libertatem quam quietum servitium Schwarzmann Skinski
- Scurt bilet unui prieten Vlad Stroescu
- Ateismul ca o pereche prea mică de papuci Schwarzmann Skinski
- Când nu eşti acasă Vlad Stroescu
- Aşteptare nihilsineDeo
- Jocul cu umbrele nihilsineDeo
- Pe banii statului Vlad Stroescu
- horia bernea elsaexarhu
- “Nu ştiu nimic”. Fragmente din jurnalul de la Athos Mihnea Maruta
- Obiective turistice în Bucureşti Vlad Stroescu
- Fugitiv despre americani Köntenicht Küntz
- Viaţa la munte nihilsineDeo
- Moartea lui Mozart, monarhia ardelenească şi nişte babe fără dinţi Vlad Stroescu
- Cuvinte încrucişate Vlad Stroescu
- INTINS PE PLAJA DE LA VAMA VECHE PELERINUL
- Sfînta simplitate (de Anton Cehov) savatie
Frumoasă trestie, haiku e ce ai scris, adânc şi trist, suspendat între Rai şi Iad. eşti trestie.
Albastră, marea în care o să mor. curând.
Un licurici a trecut:
“Uite!” mi-a dat ghies sa spun –
Dar eram singur.
(Tan Taigi)
Frunză uscată,
O amintire caldă.
Vântul întreabă.