Pădurea
Posted on mai 2, 2008 by trestie
O liniste solemna si activa.
Milioane de frunze,
Milioane de ace de brad,
Osciland pe un cadran imens.
Lemnul ca o aspiratie a pamantului,
A pietrei. Brazi, paltini, ulmi, stejari
Atatea esente de divinitate.
In jurul meu padurea lucreaza la cercuri.
In trunchiuri
Ciocanitoarea bate nituri ¬
E o liniste incarcata
De febra inaltarii unor catarge.
Unde plec, Doamne?
(Marin Sorescu)
Filed under: soresciene | Tagged: sorescu, frunza, padure
Rog sa-mi fie cu iertare (pentru “ciudata” legatura), dar recitind minunatele cuvinte de mai sus, atat mi-a venit in minte: “Fericiţi cei ce n-au văzut şi au crezut!” (Ioan 20, 29)