Pădurea

O liniste solemna si activa.
Milioane de frunze,
Milioane de ace de brad,
Osciland pe un cadran imens.
Lemnul ca o aspiratie a pamantului,
A pietrei. Brazi, paltini, ulmi, stejari
Atatea esente de divinitate.
In jurul meu padurea lucreaza la cercuri.
In trunchiuri
Ciocanitoarea bate nituri ¬
E o liniste incarcata
De febra inaltarii unor catarge.
Unde plec, Doamne?
(Marin Sorescu)

despre cărţi, cultură şi alte lumi

   Cărţile vechi au caracter, nu mai pot fi reeducate. Iar timpul muzicii clasice e timp smuls pieirii, mântuit.
Silviu Man: Apropo de Paganini, Chopin şi Brahms, spuneaţi că aţi dori ca fiii Dvs. să vă moştenească şi pasiunea pentru muzica clasică şi anticariate. La ce bun aceste două pasiuni în vremuri aşa moderne?
Mircea Platon: Sălile [...]