Pactul

   Apare el. Nu are coada şi nici furcă. Decât atunci când vrea să ne mai sperie. Îi dă un stilou să semneze şi filmul începe să se complice. Scenariu clasic de film americănesc.
   Nu. Aşa ceva nu o să se întâmple niciodată. În viaţa noastră nu va apare nici stiloul, nici necuratul-om ori vreun şantaj drăcesc. În viaţa reală vorbim numai de păcat.
   Păcatul e doar la o litera-lipsă depărtare pentru a se transformă în pact. Codiţa lui rosie s-a camuflat sub formă de gând şi nici măcar nu mai înţeapă, ci gândilă şi mângâie uşor orgoliul şi iubirea de sine. Pactul îl facem de bună-voie căci ne oferă numai avantaje aici şi nu pomeneşte de nici un suflet vândut.
   Semnăm în fiecare zi cu gândul, cu vorba, cu fapta şi stiloul devine piron greu şi ruginit, înfipt tot mai adânc în Cruce.