În fiecare zi un colţ de bloc îmi muşcă cu poftă cimentală o bucată de cer. În fiecare zi apare un stâlp care-mi înţeapă albastrul infinit.
Aşa ajungem să ne închinăm la lucrurile care zgârie şi norii şi păsările şi veşnicia…
Completat sub: r zilnice silnice | Tagged: blocuri, vesnicie | 10 Comentarii »
