Mărţişor adevărat!

 de Irina Nicolau. (poveste povestită aici.)
   Pentru început, am să desenez un şnur cu doi canafi la capete. În timp ce eu desenez, tu să răsuceşti în gând două fire de mătase, unul roşu şi unul alb. Şi acum vine întrebarea:
- Ce e mărţişorul ???
- Ştie toată lumea, ai să-mi răspunzi, un obicei strămoşesc, un [...]

Visul

   “Odata eu, Chuang Tzu, am visat că eram un fluture şi eram fericit fiind un fluture.
Eram conştient de faptul că eram mulţumit de ceea ce sunt, dar nu ştiam că sunt Tzu.
Brusc m-am trezit şi eram eu, Tzu.
Acum nu ştiu dacă era Tzu care visa că este un fluture sau fluturele visa că este [...]

pesimismul nu e pesimism

   Trebuie să ai un spirit pesimist; cel optimist e lamentabil, grotesc şi stupid. “Gândeşte pozitiv!”. Cum adică, să gândesc în mod deliberat fals, numai ca să am o stare pozitivă, care să placă cui şi cui să facă un bine? Trebuie să fii apt să priveşti realitatea exact aşa cum e, frumoasă sau pocită. [...]

azi sărut

Veşmântul

     Am întalnit un om. Un Om care nu-şi schimbă hainele niciodată, ci le împodobeşte în fiecare zi cu durerile şi gândurile suferinde ale aproapelui. Greutatea straielor îl apasă tot mai mult, trupul firav se apropie de pământ, însă privirea-i este mereu, mereu, mereu spre Cer. 
     Mereu nu e de ajuns pentru că vezi că el nu e de [...]

Vorbeşti, deci creezi!

     ”De nu gresesc, Apostolul Pavel spune undeva, intr-o Epistola, ca la Judecata de Apoi, vom da socoteala pentru fiecare vorba de prisos pe care am rostit-o. Daca e asa, prea putini vor scapa si nu stiu cum ne vom descurca noi, ceilalti muritori.

    Clauza aceasta imi pare, desigur, foarte severa, nu insa si nedreapta. [...]

Contrariul prostiei

    Contrariul prostiei, constat cu mirare, nu e inteligenta. Altfel, cum ar fi posibil sa vedem, in atatea cazuri, o inteligenta nu rareori exceptionala, oferind cele mai crase probe de prostie, ca suficienta, infatuarea, vanitatea, snobismul, egocentrismul, ambitiile marunte sau, din contra, excesive: incapatanarea (care nu exclude inconsecventele deseori flagrante), intoleranta si multe altele, ce [...]

Goya şi somnul raţiunii

semne de viaţă

Sfântul Haralambie

de Irina Nicolau
   În icoane apare ţinând ciuma de lanţ. Pentru că a fost păstor, protejează vitele.
   Se zice că în vremea când Dumnezeu împărţea pravila fiecărui sfânt, Haralambie a întârziat. Ca să nu-l lase să plece cu mâna goală, Dumnezeu i-a dat o căţea legată la gât cu un lanţ de aur. Pentru el, [...]

despre om şi timp

  Omul se măsoară cu lumea în sens material, de aceea conştiinţa lui se frînge, de aceea când experimentează această dimensiune a condiţiei lui este atît de copleşit. Poziţia sa în lume şi în viaţă are nevoie de o altă orientare, aceea a spiritului său activ care îi este specific şi prin care învinge lumea [...]

Dragoste şi umanitate

   Dragostea este a omului şi pentru oameni. Privind lucrurile dincolo de banala trecere a zilei, noi trebuie să iubim toţi oamenii, atitudine ce se impune prin natură, prin destin, prin setea de absolut.
Aşa s-a născut sfinţenia.
   Uneori suntem surprinşi cum sufletul nostru se închide şi nu mai poate adera la nimeni. Mergem indiferenţi, consumaţi [...]

Taina împărtăşirii

   Culegem cuvintele ca pe nişte fructe din pomul înţelepciunii, culegem suflete desprinse dintr-un Suflet şi le oferim. Asta ne uneşte. Sau ar trebui să ne unească. Astfel ne legăm cu un lanţ care ne transformă în deţinuţi cu privirile îndreptate spre cer. Nu vă întrebaţi unde mergem. Este drumul ăl bun.
“- Părinte, spune-ţi-ne ceva.
- [...]

pământ în mâini

    Mâinile mângâie pământul şi-l recreează. Îi modelează sufletul. Sau poate că îi dă suflet. După sufletul şi asemănarea olarului… Dumnezeu e olar?
    Ce e mântuirea dacă nu mângâierea mâinilor?

    Olăritul nu este originar din România, oricât de naţionalişti am vrea să fim. Rădăcinile (pământului?!) trebuie să i le căutăm în Japonia.
[...]

lemn

   Lemnul sculptat e ca un suflet. Nemuritor.