un rus (nu Ivan)

Posted on ianuarie 4, 2008 by trestie

Dmitri Dmitriyevich Shostakovich (Şostakovici) şi o poveste (poate) de puţini ştiută

 Symphony no.11 mov.4

Filed under: fără ochi

« sărut Mâna pentru… fulgi cădem »

5 Răspunsuri

  1. deroude, pe ianuarie 4th, 2008 la 12:00 pm cică:

    Это нот не принесено трагизма. Своя причина просто и то почему оно красивейше. Своей причиной будет влюбленность. Я не знаю более лучшую причину жить. Я не знаю более лучшую причину умереть. Это будет война.

    Răspunde
  2. trestie, pe ianuarie 4th, 2008 la 1:30 pm cică:

    sa ucizi si sa spui ca este in numele iubirii. asta da legitimare a crimei!
    Это будет война.
    si a fost razboi.

    Răspunde
  3. trestie, pe ianuarie 4th, 2008 la 1:45 pm cică:

    hm, sau poate n-am inteles eu bine… rusa mea, nu e a mea. :)

    Răspunde
  4. deroude, pe ianuarie 4th, 2008 la 2:01 pm cică:

    Asa suntem noi baietii – ne punem o cratita in cap si o uniforma cu fireturi si mergem cu zambetul pe buze sa ucidem, cu poza iubitei la piept. Suntem in varful Universului, atunci cand ii facem cu mana din trenul ce pleaca pe front. Si acolo, pe front, nu exista motivatie mai mare decat poza de la piept.
    Nu exista motivatie mai mare in general, dar, atunci cand nu ai nici pana lui Ceaikovski, nici pensula lui Picasso, nici vocea lui Caruso, iti umple inima de fericire gandul ca in sfarsit, in marele razboi, ai ceva de daruit iubitei ce te asteapta acasa – viata ta, pentru libertatea si fericirea ei. Pentru Lili Marlene…

    Răspunde

Lasă un Răspuns