ţărăneşte

   Probabil că mulţi se vor încrunta citind cele ce urmează (totuşi, suntem la oraş şi asta e muzică clasică!). Ei bine, asta e sonata pe care aş asculta-o într-o dimineaţă de primavară, pe o prispă la ţară, ţinând în mână o cană cu lapte de vacă proaspăt muls, cu picioarele goale, murdare de praf şi îngheţate, admirând [...]

vacanţă caldă

    Să primeşti spam că Grands Bahamas Awaits, 4 days, 3 nights in Bahams for … @yahoo.com într-o seară cu -1°, când te aşteaptă termeni criminali de reţinut până duminică, când simţi că vrei să ieşi din casă, hai nu până-n Bahamas, dar măcar pân la chioşcul de ziare – ei, da! asta mi se pare [...]

bucuria primului ou

- Se clatină lumea ca un ou clocit.
- Clocit şi răsclocit.
- Din care trebuia să iasă cine ştie ce viitor luminos.
- (râzând) Dar s-a răzgândit.
- O fi amânat.
- S-a clocit oul.

(Marin Sorescu – Iona)

cuvinte necuvântătoare

    Iubeşte puţin cel ce poate spune prin cuvinte cât iubeşte.
(Dante Aligheri)

Creştini, marxişti şi teologi

   S-a incins, de o buna bucata de vreme, in coloanele ziarului nostru, o discutie teologica in jurul unei teme literare. Discutia a pornit de la un articol al d-lui Mircea Eliade, in “Vremea”, si fagaduieste sa nu sfarseasca atat de curand. º
   In toata afacerea aceasta mi se pare ceva curios, desi explicabil: faptul [...]

aş dansa

   melodia care îmi dă forţă şi pe care aş dansa chiar şi abia trezită din somn, nedormită de trei zile sau supărată teribil pe mâţă.

ceară

   Nu înţeleg ce vrea o ceară să ceară de la lumina ei atunci când îngenunchează picurând înaintea-i?

nu înţeleg ce spui, dar ce-ai zice de o votcă?

Vladimir Vysotsky, pentru care, desigur, am să-i mulţămesc unui personaj drag, Saltimbankov.

să vedem lumea prin gheaţă…

Acesta este un cadou. na! şi na!  
Ca să vedeţi cum iarna, de ger călduţ, casei îi cresc dinţi…

Da-ţi click (şi atât) că să vă intre ţurţurele-n ochi.

zile cu gânduri (I)

   “Nimic din ce a sporit posibilitatea interacţiunii oamenilor: căile ferate, telegraful, telefoanele, vapoarele, tunurile, toate dispozitivele militare, explozibilele şi tot ce numeşte “cultură”, nimic nu a contribuit la binele oamenilor, ci dimpotrivă. Nici nu putea fi altfel pentru oameni, care în majoritate trăiesc o viaţă lipsită de religie, o viaţă imorală. Dacă majoritatea e [...]

viziune

hublou hieratic-iernatic

cum mă bucur eu

cădem

   Câteodată îngerul ne ajută să cădem atât cât să nu ne rupem ceva şi îndeajuns cât să ne redescoperim fragilitatea şi nevoia permanentă de un Sprijin.
   Cădem şi învăţăm. Cădem şi ne ridicăm. Aşa ar trebui să arate orice viaţă.
Paradox: căderea în genunchi e o ridicare.

un rus (nu Ivan)

Dmitri Dmitriyevich Shostakovich (Şostakovici) şi o poveste (poate) de puţini ştiută

 Symphony no.11 mov.4

sărut Mâna pentru… fulgi

   Vânt ce se tranformă în zăpadă. Cine a mai pomenit aşa ceva? Liniştea asta nu poate fi decât îngerească…
   Îşi scutură îngerii aripile şi noi redevenim dintr-o dată copii cu mii de steluţe în păr şi în gene.
   Doamne, tare mi-era dor de sunetul lopeţilor în zăpadă, de râsetele copiilor, de sănii ce duc [...]