Nu ştiu alţii ce fac, dar eu mă duc să mă întâlnesc cu el. Nu ne-am mai văzut de-un an şi mirosul de brad e ca un telefon care anunţă rendez-vous-ul. Ne ştim de când eram mici. Eu am mai crescut, el a rămas la fel, tot mic, rotund, puţin ciobit. O să-l miros şi îl voi recunoaşte imediat. Miroase a copilărie, a brad şi a cadouri. Mă uit la el şi revăd toate serile de Ajun, a strâns înăuntrul lui zăpezi înalte şi drumuri pe sanie. Şi mai ales acea seară… prima zăpadă tocmai în noaptea de ajun, miezul nopţii, căderea de curent de pe Calea Rahovei, lumânări în toată casa, Otilia Cazimir în mâinile mele. Un frate mai mare şi foarte nesuferit, dar iubit, şi cel mai mare om de zăpadă în faţa blocului. Iar la fereastra etajului 4 două chipuri ce vegheau fericite.
Fulgi mari, mari, mari… în palme mici şi îngheţate.
În noaptea asta o să ningă…
Ssst!… Maicuta gerului,
Cu manuta inghetata,
Bate-n poarta cerului
Si intreaba suparata:
- Unde-s stelele de sus?
- Iaca, nu-s!
Vantul rau le-a scuturat
Si le-mprastie prin sat.
Uite una: s-a desprins
Dintr-o margine de nor
Si coboara-ncetisor…
- Oare-a nins?
E un fulg si-i cel dintai
Si aduce-n vant ninsoare,
Drumuri albe peste vai,
Ras curat in ochii tai,
Sanioare,
Zurgalai…
Şi Moş Crăciun chiar o să vină
Eu l-am vazut pe Mos Craciun, e un mosneag
Cu barba alba, cu cojoc si cu toiag,
Ca toti mosnegii care trec pe drum.
Departe, intr-o tara fermecata
In care nimeni n-a ajuns vreodata,
Sta singur cuc intr-un bordei de fum.
Si trage mosul, trage din lulea.
Si zilele se duc, si iarna vine,
Si prin casute-ncep a-l astepta
Baieti cuminti si fete mici ca tine.
Si intr-o sara, Dumnezeu-cel-Sfant
Intinde mana-i buna spre pamant
Si-anina-n cer, de-un fir de borangic,
Un pui de stea pentru Isus cel mic…
Atunci pe nevazute cararui,
Porneste Mos-Craciun cu sacul lui,
Si când adoarme zvonul de colinda,
El bate-ncet Ia usa de la tinda.
A fosit, mosneagul bun, si-acum un an,
Dar tu erai prea mica si nu stii:
Ti-a pus sub perinuta jucarii
Si-un cercelus cu piatra de margean.
Iar când a fost sa iasa din iatac,
Maicuta l-a pândit de dupa usa,
Sa nu te vâre din gresala-n sac,
Ca pe-o papusa
Cine nu-şi aminteşte de Baba iarna? eu o aşteptam mereu şi venea…
Alergand, ca de napasta,
Au venit buluc pe coasta
Doi baieti
Mai isteti,
Sa dea veste
La neveste
C-au vazut in deal la stana,
Coborand din varf de munte,
Peste ape fara punte,
Iarna sura si batrana…
Mai tarziu, mai pe-nserat,
A intrat si baba-n sat:
Uite-o-n capul podului,
In vazul norodului,
Pe-un butuc de lemn uscat,
Cu cojoc de capatat,
Cu naframa de furat,
Cu catrinta de aba
Vantul sa-l strecori prin ea!
Si cum sufla-n pumnii reci,
Scoate pacla pe poteci,
Iar pe fund de vai destrama
Neguri vinete, de scama…
Si-au iesit baietii mici,
Mici si multi
Si desculti,
Si cativa mai maricei
Cu biciusti si cu nuiele
Si cu prastii subtirele,
Sa alunge de pe-aici
Iarna cea cu ganduri rele…
Doamna-gerului, batrana,
S-a sculat de la pamant.
Si-naltand spre cer o mana,
Ca o cumpana uscata
De fantana.
A pornit in jos pe vant,
Incruntata,
Blestemand,
Si-a lasat in urma ei
Promoroaca si polei;
Pe ogoare,
Corbi si cioare
Prin paduri,
Lupii suri,
Si de-a lungul drumului
Numai scama fumului…
Şi cum la mine în suflet miroase a nuci prăjite…
Completat sub: r zăpadă
Toate cele bune si frumoase, Trestie draga!