rime cu melci

Du-mă-n spate, măi fârtate!

Eu mi-s lung şi pot s-ajung

Mă mişc rotund, sunt surd şi nu pot să mă tund

Eu pe tine, tu pe mine, noi pe noi, ne ducem câte doi

here, now

ochii

  Ochiul meu drept s-a învelit c-un cearcăn (cam prea mare pentru măsura lui) şi a zis că lui aşa îi place, să-i fie cald, că negru ar atrage căldura.

  Ochiul meu stâng e senin. Nici el nu ştie de ce. Pesemne că privesc lucrurile cu un singur ochi.

  Oare pe tine te văd cu ochiul bun?

umbră cu lumină

Lumină, dă drumul la umbre!
Îşi spun pentru ultima dată.
Nu vezi aceste biete lucruri ce sumbre,
Fără pluşul lor negru, înoată?
 
Cît gol între ele, alunecos,
Fără legătură e totul.
Pune-mi covorul de umbră pe jos,
Îl voi mătura eu cu cotul.
 
Chircită în mine şi umbra mea.
O aud chircindu-se şi mai mult,
După inimă, ca după zăbrea.
Ah, temnicerul ei sunt de mult.

(Marin Sorescu)

libertate

    “Dacă, printr-o minune, într-o zi, ar sosi nişte marţieni şi ne-ar zice: “Gata, sunteţi liberi, nu trebuie să vă mai temeţi de nimic şi de nimeni!”, am sta ca idioţii, năuci şi oligofreni, am strânge în braţe tineta noastră, am întreba berzele noastre albastre ce e libertatea, de unde se ia, cu ce se mănîncă… Mă tem, bărbate, că mai mult de jumătate din latinul nostru popor e deja de tip nou: umblă demn în patru labe şi latră liber, gudurându-se.”

(I.D.Sîrbu - Adio, Europa!, vol.I; roman scris înainte de 1985)

minuni mici

trecutul ce se vede

ce rămâne?

floarea-fluture

un iad incorect

   De ce Bucureştiul e un Iad pământesc şi pe deasupra mai este şi incorect?

   Pentru că respiri pucioasă şi simţi că pielea îţi arde fără să existe vreun foc prin preajmă. Pentru că dracii nu sunt urâţi, nu au nici măcar coadă ca să-i poţi recunoaşte, dar te înţeapă cu vorbe şi nu cu furci, fără să fi păcătuit cu ceva. Pentru că lumea umblă dezbrăcată de… orice prejudecată şi de orice haină decentă, iar asta nu mai ruşinează pe nimeni. Pentru că zgomotul maşinilor e mai groaznic decât orice ţipăt şi vaiet.

   Pentru că noaptea, Bucureştiul nu are cer… ci doar o pată neagră care ne acoperă, pată luminată uneori de o lună ostilă şi tristă.

bagaj

    Gata! Mi-am luat sufletul în mână ş-am plecat. Când voi ajunge acolo o să-l arunc în iarbă să se spele cu rouă că prea s-a murdărit de atâtea griji, să alerge până îi iese şi celălalt suflet (de rezervă), că parcă prea a stat pe gânduri şi să se joace - e şi el un copil mic, atât de mic că nici nu-l vezi…

pe ascuns

    Câteodată prin fereastră intră un miros de lumânare aprinsă. Semn că undeva afară cineva moare. Sau se căsătoreşte. Ori poate că primeşte botezul.

când tăcerile tac

- Atunci de ce tacerea asta
Atat de densa, de ingrozitoare?
- Ba comunicam cu cei de dincolo
Tot timpul
Dar nu mai avem ce sa ne spunem.

(Marin Sorescu)

pentru cei însetaţi

nou şi vechi

dă click şi-ai să vezi că aşchia nu sare

Pe vapor

Debussy - En bateau