Oricâte lacrimi
Nu pot învia nimic.
Albastră, marea.
Completat sub: versuri | Tagged: haiku | 3 Comentarii »
Oricâte lacrimi
Nu pot învia nimic.
Albastră, marea.
Completat sub: versuri | Tagged: haiku | 3 Comentarii »
Completat sub: zilnice silnice | Lasă un comentariu »
Care dintre noi n-a stat cu cineva drag – cu mama, cu sotia, cu sotul, cu un prieten – la ceas de seara, cand amurgea, cand in jur totul se potolea? La inceput – discutie, apoi cuvintele deveneau tot mai rare si tacerea se asternea, insa ramanea in urma o anume liniste; ascultam cu luare-aminte sunetele: trosnetul lemnelor in soba, ticaitul ceasurilor, departatele zgomote de afara; apoi, dispareau si sunetele acestea si se lasa o liniste atat de adanca, o tacere a sufletului. Si iata ca in tacerea aceasta a sufletului simti dintr-o data ca ai devenit atat de apropiat prietenului, omului care se afla alaturi de tine. Aceasta nu este, bineinteles, o contopire in sensul ca un om devine altul, ci in acela ca cei doi se unesc la o asemenea adancime de traire a celuilalt, incat nu mai este nevoie de cuvinte: ei sunt impreuna, si daca iubirea este indeajuns de profunda, ei au devenit un tot.
(Mitropolitul Antonie de Suroj)
Completat sub: zilnice silnice | Tagged: dragostea, Mitropolitul Antonie de Suroj | 1 comentariu »
Completat sub: zâmbete | Tagged: Charlie Chaplin, The Dictator | Lasă un comentariu »

Chişinău, Basarabia
Februarie 1940
Fotograf: Margaret Bourke-White
| bruary 1940 | |
| Photographer: | Margaret Bourke-White |
|---|
Completat sub: căuşul | Tagged: 1940, taranul roman | Lasă un comentariu »
Completat sub: muzici | Tagged: rachmaninov | Lasă un comentariu »
Tu eşti în vară, eu sunt în vară. În vară pornită
către sfârşit, pe muche-amândoi la cumpăna apelor.
Cu gând ducăuş – mângâi părul pământului.
Ne-aplecăm peste stânci, subt albastrul neîmplinit.Priveşte în jos! Priveşte-ndelung, dar să nu vorbim.
S-ar putea întâmpla să ne tremure glasul.
Din poarta-nălţimei şi până-n vale
îmbătrâneşte, ah, cât de repede, apa. Şi ceasul.E mult înapoi? Atâta e şi de-acum înainte
cu toate că mult mai puţin o să pară.
Ne-ascundem – stins arzând – după năluca de vară.
Ne-nchidem inima după nespuse cuvinte.Poteca de-acum coboară ca fumul
din jertfa ce nu s-a primit. De-aici luăm iarăşi drumul
spre ţărna şi valea trădate-nmiit
pentr-un cer chemător şi necucerit.(Lucian Blaga)
Completat sub: versuri | Tagged: lu | Lasă un comentariu »
Când prin oraş calci lin pe străzi
sămânţa ulmilor, şi-n mers
în adevăruri limpezi crezi -
mai e nevoie de vreun vers?Când muşchiul de pădure mult
ne-alină-n vară verde dor
şi glasul picurat ţi-ascult -
mai e nevoie de-un izvor?Când în bătaia vântului
mlădie umbli pe colnic,
pe-ntinderea pământului
mai e nevoie de vreun spic?Când între lipsă şi prisos
ne bucurăm de câte sînt
şi cântă pe subt glii un os -
mai e nevoie de cuvânt?Când îţi ghicesc arzândul lut
cum altul de Tanagra nu-i,
din miazănoapte până-n sud
mai e nevoie de statui?Când hoinărind, alăturea,
noi mână-n mână ne găsim
cu ochii la aceeaşi stea -
mai e nevoie de destin?Când împlinirile ne cad
subt galaxia ca de fum
şi prin miresmele de brad –
mai e nevoie de vreun drum?De-ar fi să dăinuiesc nespus
în gîndul tău, pămînt ce sînt,
din răsărituri la apus
mai e nevoie de-un mormînt?(Lucian Blaga)
Completat sub: versuri | Tagged: lucian blaga | Lasă un comentariu »
Copilo, pune-ti mânile pe genunchii mei.
Eu cred cã vesnicia s’a nãscut la sat.
Aici orice gând e mai încet,
şi inima-ţi zvâcneste mai rar,
ca şi cum nu ţi-ar bate în piept,
ci adânc în pãmânt undeva.
Aici se vindecã setea de mântuire
şi dacã ţi-ai sângerat picioarele
te aşezi pe un podmol de lut.Uite, e searã.
Sufletul satului fâlfâie pe lângã noi,
ca un miros sfios de iarbã tãiatã,
ca o cãdere de fum din streşini de paie,
ca un joc de iezi pe morminte înalte.(Lucian Blaga)
Completat sub: versuri | Tagged: lucian blaga | Lasă un comentariu »
Ieri, prânzul la Mircea. O discuţie de politică externă – cea mai potolită cu putinţă. Încercam să vorbesc cu indiferenţă, ca şi cum ar fi fost vorba de fapte exacte, nu de opinii, impresii şi atitudini.
Reţin o frază a lui Mircea şi o reproduc textual:
- Prefer o Românie mică, cu privinciile pierdute, dar cu burghezia şi elita ei salvate, decât o Românie mare proletară.
Şi era calm. Nu părea că-şi dă seama de imensitatea lucrului pe care-l spune.
(Mihail Sebastian – Jurnal 1935-1944)
Completat sub: fragmente | Tagged: Mihail Sebastian, Mircea Eliade | Lasă un comentariu »
Completat sub: fără ochi, muzici | Lasă un comentariu »
- Vezi mâna mea dreaptă? E moartă. Nu mai are viaţă.
- Nu se vede.
- Ştiu. Doar eu o simt. Şi trebuie să o tai. Altfel nu pot să trăiesc.
Completat sub: gânduri, imaginare | Lasă un comentariu »